Romania: studiu de tara PRAGMATIC

Romania, tara atat de grozava din partea estica a Europei Centrale, locul de care se impiedicau romanii si mai apoi otomanii; actualul pamant vanat de americani; tara cu istorie milenara. Dar, totusi, de ce nu reusim sa ne descotorosim de tot de statutul de tara de lumea a treia?

Este Romania tara care a ramas vreo 10 secole fara istorie (4-14 dupa Hristos)? Este Romania tara din care cel mai mult au furat locuitorii si nu praduitorii? Este Romania tara care a fortat schimbari majore in limba doar crezand ca asa se vor schimba si mentalitati? Si daca la toate aceste intrebari raspunsul nu este „Da”, atunci, este Romania tara shaormei cu de toate?

Din pacate, la intrebarile de mai sus, raspunsul poate fi „Da”. Nu se iau in calcul „carcotasii” care fac din tantar armasar si care aduce o dovada precum prin anii 1100 din nu stiu ce padure din Muntii Carpati a coborat un roman neaos speriat de zgomotul pe care il facea civilizatia in jurul sau.

Am facut aceasta scurta incursiune pentru a ajunge la durerosul prezent: avem masini mai scumpe decat casele in care traim!

Da, domeniul constructiilor de care tine concret dezvoltarea tarii (la propriu) sufera din cauza mediocritatii noastre. Mai mult, pentru ca sigur vor fi unii care vor sustine ca piata e invadata de low-cost si fel de fel de tepe si jonglerii, toate acestea exista datorita mediocritatii si cautarii de „mai ieftin”.

Pentru un autoturism pe care il schimbam la 3-5 ani suntem dispusi sa platim zeci de mii de euro, dar cand vine vorba de sanatatea si confortul nostru, atunci facem economii si cumparam de la „ala” ca e cel mai ieftin pe principiul ca „oricum, toate sunt la fel, stiu eu mai bine”. Am ajuns sa conducem masini straine scumpe si sa locuim intr-o chirie deplorabila doar pentru a ne arata „valUarea”, dar ne simtim ofensati cand suntem facuti manelisti pentru ca ne dam seama cat de bine ne caracterizeaza acest gen. Mai mult, aceste masini consuma mai mult decat o casa, devenind in timp o povara pentru sanatatea noastra financiara.

Daca in Europa muncitorii romani „au prins” pentru ca aveau un grad ridicat de „problem solving”, din pacate aceasta situatie s-a adaptat actualului context si din „buni la toate” am ajuns „cunoscatori la toate” pentru ca deh, e roman care sa nu le stie el pe toate??

Stau si ma intreb, cei care au punctul asta de vedere („toate sunt la fel”), oare ce parere au despre specialisti, despre fraierii aia care nu doar ca au rupt bancile scolilor, dar au atata experienta si experiente de nu mai e nevoie de argumente cand fac propuneri!?

Mai mult, de ce oare sa cheltuim atat de mult cu ceva ce nu ne permitem cu adevarat, fara sa il exploatam la adevarata lui valoare (placute scumpe, benzia e scumpa, etc.), in loc sa investim in noi, in casa in care vom locui o viata, in sanatatea copiilor care vor creste in acel mediu. In momente de acest gen, de ce nu alegem ce e mai bun?

Toate aceste elemente tin de cultura noastra, de noi si, sigur, de trecutul nostru.

Dar prezentul, de ce nu il traim?

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.Required fields are marked *

%d blogeri au apreciat: