In budism, compasiunea se refera la un sentiment de empatie si legatura cu celalalt, precum si la raspunderea pe care o avem de a-I usura suferinta. In felul acesta, asa-numita “meditatie a compasiunii” incepe ca o meditatie obisnuita: ne concentram asupra respiratiei, ne relaxam muschii si mintea, dar dupa aceea avansam cu patru grade sau niveluri:
• Nivelul 1. Vizualizarea suferintei. Mai intai ne concentram pe evenimentul negativ care ni s-a intamplat, pentru ca dupa aceea sa ne gandim la persoanele care ne inconjoara si sa largim campul. In acest punct, avand suferinta in fata ochilor, ne vom gandi cat de bine ar fi ca aceasta suferinta sa nu existe, cum s-ar simti cei care sufera daca suferinta ar disparea.
• Nivelul 2. Perceperea suferintei. O vom simti, vom observa chipurile, lacrimile… Si ne vom gandi cu toatea sinceritatea cat de minunat ar fi sa vedem aceste chipuri surazand, eliberate de cauza suferintei.
• Nivelul 3. Vom patrunde mai adanc in interiorul aceste suferinte straine, in suferinta celuilalt, dorind din toata inima ca aceasta sa dispara.
• Nivelul 4. In sfarsit, aceasta doritna se va transforma in vointa, in intentia si angajamentul de a face tot ce ne sta in putere pentru a-i elibera pe ceilalti de suferinta, iradiind iubirea noastra catre cei care sufera, catre toata lumea.
Acest exercitiu dureaza 20-30 de minute. Nu trebuie sa avansal la nivelul urmator decat atunci cand suntem constienti de sentimental din fiecare stadiu. Este important sa simtim fiecare grad de angajament, pentru ca atunci cand terminam exercitiul sa ne asumam sarcina de a ajuta, astfel incat compasiunea budista sa devina parte integranta din viata noastra.