Stateam si ma gandeam, tinand cont de contextul asta politic si economic zbuciumat in care ne aflam, la o idee vehiculata de la cei mai mari razboinici si pana la cei mai buni si priceputi oameni de afaceri, anume ca dezbinarea se produce chiar din interior.
Plecand de la ideea asta, ma gandeam la ceea ce ne lipseste noua in Romania foarte mult, mai exact, unitatea. E vorba de unitatea intre oameni, ca de unitatile de masura suntem satui.
Unitatea presupune sa fim impreuna, iar asta m-a facut sa imi vina in minte o forma mai veche a acestui cuvant, mai precis forma impreunu. Forma folosita de mai intelepetii nostri predecesori, de Iorga, Titulescu si altii. Intr-un dictionar vechi (gasit pe google books cu denumirea Lesicon románescu-látinescu-ungurescu-nemțescu: quare de mai multi autori, disponibil gratis prin click pe denumire), am gasit urmatoarea explicatie pentru acest termen: „queva lucruri osebite la olalta”.
Dar altceva am observat la aceasta forma, si anume forma precisa a cuvantului: impre + unu. Adica TOTI sa fim UNUL.
Acum, forma folosita, este cea mai „rotunjita”, impreuna. Stau si ma gandesc, nu mai bine e forma veche? Nu rasuna ea mai puternic in subconstientul nostru? Sa avem slogane de genul: „Impreunu putem reusi!”, „Impreunu sustinem nu_stiu_ce!”.
Parerea mea este ca nu trebuie sa ne fie teama de cuvintele noastre, sa le pronuntam cu drag si din suflet pentru a exprima mai clar ceea ce vrem sa spunem, si sa nu imprumutam cuvinte straine, de multe ori neclare in limba noastra, pentru ca totul are un rost. Ca de exemplu formarea cuvantului mai sus amintit care e doar un exemplu!