Noi, oamenii, percepem trecerea timpului in doua moduri diferite, pe care le numim:
• Maturizare. Are conotatii pozitive si inseamna sa traiesti timpul ca pe o oportunitate de a creste si de a-ti atinge scopul vietii.
• Imbatranire. Are conotatie negative si ne vorbeste despre inevitabil si iremediabil, aproape ca despre o infrangere: trecerea cronologica a timpului.
Orice decizie luata si orice experienta traita lasa o urma, atat in noi cat si in lume, ne modeleaza identitatea si biografia. Din acest motiv, exista un timp pentru orice lucru: un timp pentru semanat si altul pentru cules, un timp pentru a trai si un timp pentru a muri…
A intelege acest lucru inseamna a ne maturiza. Trebuie sa invatam ca existent inseamna raspundere si munca, dar si celebrarea vietii.
In legatura cu maturitatea si raspundere personala, o povestire relateaza ca intr-o padure a izbucnit un incendiu foarte puternic. Toate animalele fugeau inspaimantate. In mijlocul zapacelii generale, o micuta pasare colibri a inceput sa zboare in directia opusa. Leii, girafele, elefantii, toti priveau uimiti la micuta pasare colibri si se intrebau ce naiba face, de ce alearga spre foc.
In cele din urma, unul dintre animale a intrebat-o:
– Unde te duci ? Ai innebunit? Trebuie sa fugim de parjol.
Pasarea a raspuns:
– In mijlocul padurii este un lac, am sa iau putina apa in cioc si am sa ajut la stingerea incendiului.
Uimit, celalat animal a spus:
– Esti nebuna! Asta nu va servi la nimic. Nu poti sa-l stingi singura!
Dar micuta pasare colibri a raspuns sigura de ea:
– Se poate, dar inseamna ca mi-am indeplinit misiunea!
Bogdan Sacaleanu